Într-o mansardă din Cluj-Napoca, medicii fac transplanturi de rinichi și salvează vieți. Nu într-un institut modern, nu într-o clădire medicală construită pentru astfel de intervenții, ci într-un pod improvizat.
Institutul Clinic de Urologie și Transplant Renal funcționează astăzi într-un spațiu de aproximativ 3.000 de metri pătrați amenajat la mansardă, cu un singur lift de evacuare și cu condiții de lucru pe care mulți medici le descriu drept improprii pentru un centru de transplant.
Paradoxul este cu atât mai mare cu cât vorbim despre Cluj-Napoca – orașul care promovează proiecte de miliarde de euro și se prezintă drept unul dintre cele mai dezvoltate centre urbane din România.
Performanță medicală într-un spațiu impropriu
În ciuda condițiilor, medicii de aici reușesc să mențină una dintre cele mai importante activități medicale din țară.
Institutul realizează aproximativ 100 de transplanturi renale anual, peste 4.000 de intervenții urologice și tratează peste 1.000 de pacienți oncologici cu afecțiuni urologice.
Tot aici sunt tratate și cazuri pediatrice complexe, în colaborare cu secțiile de pediatrie din oraș.
În total, 12 urologi specializați în cazuri dificile lucrează zilnic în aceste condiții. În multe situații, transplanturile renale se fac în afara programului normal de lucru, iar personalul medical rămâne peste program fără să fie remunerat pentru orele suplimentare.
În timpul verii, medicii operează fără aer condiționat.
Institut național într-o mansardă
Activitatea institutului este însă limitată de spațiu.
Nu există suficiente săli de operație, radiologia nu poate fi dotată cu echipamente moderne din lipsă de spațiu, iar ambulatoriul este complet depășit de numărul de pacienți.
Pentru o simplă consultație, pacienții pot aștepta și peste o lună.
Lista de așteptare pentru intervenții chirurgicale a depășit deja o lună și jumătate, iar o parte dintre pacienți sunt nevoiți să se îndrepte către sistemul privat.
Institutul ar avea nevoie de aproximativ 8.000 de metri pătrați pentru a funcționa la capacitate normală.
În prezent are mai puțin de jumătate.
Presiune din partea sistemului
Situația devine și mai complicată deoarece Direcția de Sănătate Publică solicită institutului să preia toate urgențele urologice din Cluj.
Problema este că spațiile actuale nu permit separarea corectă a pacienților septici de cei aseptici, o regulă esențială în medicina modernă.
În unele situații limită, medicii sunt puși în poziția de a încălca protocoale medicale pentru a salva vieți.
Autorități fără soluții
De ani de zile se discută despre mutarea institutului într-o clădire nouă. Până acum însă nu s-a întâmplat nimic.
Primăria Cluj-Napoca, Consiliul Județean Cluj și Universitatea de Medicină și Farmacie nu au găsit o soluție concretă pentru relocarea institutului.
Paradoxal, Consiliul Județean deține un teren în centrul Clujului pe care, de opt ani, nu s-a construit nimic.
Pe acel teren cresc doar buruieni.
O investiție mică pentru un oraș bogat
Estimările arată că o clădire modernă pentru institut ar costa aproximativ 8 milioane de euro, dacă se ia în calcul un cost de construcție de aproximativ 1.000 de euro pe metru pătrat.
Pentru comparație, în Cluj se cheltuiesc zeci de milioane de euro doar pentru studii de fezabilitate sau pentru proiecte care rămân ani la rând în faza de plan.
În același timp, autoritățile promovează un proiect mult mai ambițios – Centrul de Transplant Integrat, prezentat până acum mai ales prin randări 3D și fără o finanțare clară.
Criticii spun însă că proiectul este mult prea complex și nu rezolvă problemele urgente ale institutului.
Institutul care aduce bani orașului
Institutul de Urologie și Transplant Renal nu este important doar pentru sistemul medical.
Pacienți din toată țara vin la Cluj pentru tratament. Odată cu ei vin și aparținătorii care folosesc hoteluri, restaurante și alte servicii locale.
În mod indirect, institutul contribuie la economia orașului.
Cu toate acestea, unitatea medicală care salvează vieți continuă să funcționeze într-un pod.
Întrebarea incomodă
Într-un oraș în care se gestionează proiecte de sute de milioane de euro, apare o întrebare simplă:
de ce nu se găsesc aproximativ 8 milioane de euro pentru un institut medical de importanță națională?
Sau, spun unii medici, poate că în realitate nu se dorește rezolvarea problemei.
